02 May

Bijuteria mea de telefon

Stiti ce inseamna sa alergi dupa un telefon? Probabil ca da, probabil ca nu. Eu da. Pentru ca sunt mai de moda veche, mi-am cautat telefonul timp de cateva luni. Rand pe rand au cazut multe variante, pentru ca pe langa ca sunt invechit sunt si mofturos. Voiam sa aiba baterie multa, semnal bun, sa se vada bine ecranul chiar si in soare puternic, sa nu fie foarte scump (nu sunt adeptul sa dau bani multi pe un telefon), nu voiam sa aibe camera foto (am aparat foto bun, nu vad de ce as folosi camera de pe un telefon). In concluzie, voiam un telefon mobil care sa fie telefon. Si nu-l gaseam. Si pe masura ce telefonul meu erou imbatranea si dadea semne de oboseala, eu ma zbateam mai ceva ca un soarece in cursa sa-i gasesc inlocuitor. Pana cand l-am vazut… pe EL… TELEFONUL. Nu radeti, asta se intampla undeva prin 2006.

De cand l-am vazut pe gsmarena si pana l-am gasit in magazine a durat ceva, dar pana nu l-am luat nu m-am lasat. Arata cam ciudat, designul tinde spre 0, culoarea literelor de pe ecran e destul de neobisnuita; astea ar fi punctele slabe. Punctele bune ar fi:

  • baterie care ma tine cam 7-10 zile (si vorbesc destul de mult);
  • tastele sunt lipite, papagalul meu nu le poate manca si se oftica la culme;
  • literele de pe ecran se disting exceptional de bine in soare puternic;
  • are chiar si sunete polifonice (singurul lux pe care si l-au permis sa il puna);
  • nu stie wap, gprs, blutooth, gps, windows, symbian, nu stie sa spele vase sau sa faca ( , ) cartofi prajiti… e un simplu telefon;
  • are toate functiile care imi pot fi utile: filtrare apeluri, memo si alarma, vibratii;

In ultima vreme am renuntat sa ma laud cu el pentru ca am observat ca lumea se uita dubios la mine si unii mi-au spus ca ma opun progresului. Poate chiar am imbatranit. Doar concursul veveritei, concursul 2/2, m-a facut sa ies din nou la lumina si sa spun ca sunt mandru de telefonul meu.

Leave a Reply